Imperiul persan

Regele Darius I (basorelief Persepolis)

                 Istoria imperiului persan începe în secolul VI î. Hr., sub conducerea dinastiei Ahemenizilor. După o perioadă de expediţii militare în Iranul vestic, în anul 539 î. Hr. regele persan Cirus cel Mare a ocupat Babilonul, cel mai important centru politic din Mesopotamia. În felul acesta, statul iranian al perşilor s-a impus ca o nouă mare putere în Orientul Apropiat. Urmaşii lui Cirus, Cambise şi Darius, au extins puterea persană asupra Canaanului, a Egiptului şi a Asiei Mici. Astfel s-a constituit un imperiu care cuprindea populaţii variate: indieni, iranieni, fenicieni, egipteni, babilonieni, evrei, greci din coloniile ioniene, lidieni din Asia Mică etc. Imperiul a fost împărţit în regiuni numite satrapii. În interiorul acestora însă, fiecare populaţie şi-a păstrat tradiţiile şi formele de administrare proprii. Istoria imperiului s-a încheiat în 331 î. Hr., o dată cu înfrângerea lui Darius al III-lea de către tânărul rege macedonean Alexandru cel Mare. Lumea orientală intra astfel într-o nouă epocă istorică, cea elenistică

Istoria antică universală II

Istoria antica universala 2

Istoria antică universală I

istoria antica universala

Burebista

A condus regatul dac între anii 82 î.H. – 44 î.H. După urcarea pe tron el uneşte triburile geto – dace pentru a putea face faţă ameninţărilor din exterior reprezentate de celţi şi romani. Despre acest lucru vorbeşte istoricul antic Iordanes. Un alt mare istoric, Strabon, spune că Deceneu era sfătuitorul lui Burebista şi că, datorită lui, geto – dacii „s-au lăsat înduplecaţi să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin”! După unificarea triburilor geto – dace Burebista începe campania împotriva celţilor de pe Dunărea Mijlocie şi Bazinul Pontic, pe care îi înfrânge.

A început construcţia complexului de cetăţi din Munţii Orăştiei, la Sarmisegetuza. Regatul dac se întindea, potrivit lui Strabon, de la Carpaţii Păduroşi în nord, la Dunărea Mijlocie şi actuala Slovacie în vest, la Munţii Haemus (Balcani) în sud, până la gurile Bugului şi Marea Neagră în est.

Burebista s-a implicat şi în războiul dintre Caesar şi Pompei, de partea lui Pompei. Îl trimite pe Acornion cu o misiune pe lângă acesta. În schimbul ajutorului militar Pompei recunoaşte hotarele Daciei. După ce iese învingător, Caesar intenţionează să organizeze o expediţie pentru a-l pedepsi pe Burebista, expediţie întreruptă de moartea lui Caesar în anul 44 î. H. urmată, la scurt timp, de moartea lui Burebista.

Un capitol aparte în viaţa lui Burebista îl reprezintă cucerirea litoralului Mării Negre cu oraşele aferente: Olbia, Tomis, Histria şi Mesembria. Aceste oraşe au fost întemeiate de coloniştii greci cu 500 de ani înainte de Hristos, cucerite de romani şi integrate în provincia Moesia. În 55 î. H. Burebista cucereşte aceste oraşe şi teritoriul până la Munţii Balcani.

Vikingii

Vikingii fac parte din grupa popoarelor germanice alături de goţi, vandali, longobarzi, franci şi anglo – saxoni. Ei au pornit din Peninsula Scandinavică şi au avut un rol deosebit în formarea popoarelor moderne. În Evul Mediu timpuriu, ei s-au aşezat în Franţa, Anglia şi Sicilia. Raporturile lor cu populaţiile locale şi-au pus decisiv amprenta asupra limbii, mentalităţii şi istoriei zonelor în care s-au aşezat. În răsăritul Europei, ei au avut un aport important în cadrul formării statului rus, constituind pătura conducătoare. Îi regăsim şi în Bizanţ, unde formează garda imperială de varegi. Pe de altă parte, schimburile comerciale au dus şi la influenţarea vikingilor din Scandinavia, unde au fost puse bazele regatelor medievale ale Danemarcei, Suediei, Norvegiei şi Islandei.

Un alt fapt care trebuie menţionat este acela că vikingii au fost şi mari exploratori. Ei au descoperit Groenlanda şi au ajuns chiar pe ţărmul Americii.

Sursa: Zoe Petre (coordonator), Carol Căpiţă, Ecaterina Lung, Cristian Olariu, Daniela Zaharia, Ioan Grosu, Istorie, Manual pentru clasa a IX-a, Editura Corint, 2004