Bizant, povestea celor trei orase.

Imperiul Bizantin a fost un stat tricontinental, care s-a întins în Europa,  Asia şi Africa. Limitele sale teritoriale au variat de la un timp la altul, în raport de situaţia politică, de recuperări ori pierderi teritoriale.

De existenţa Bizanţului se poate vorbi o dată cu anul 395, când Imperiul Roman a fost împărţit de către împăratul Teodosie cel Mare în: partea de apus, cu capitala la Ravenna şi partea de răsărit, cu capitala la Constantinopol.

Locuitorii părţii de răsărit nu şi-au spus bizantini şi nu-şi numeau ţara Bizanţ. Termenul de bizantin, cu accepţiunea de astăzi, a început săfie folosit în Evul Mediu (sec. XVI). Bizantini erau, în timpul Imperiului, numai locuitorii capitalei, deoarece Constantinopolul s-a ridicat pe ruinele vechii colonii megariene Byzantion. Ei, locuitorii jumătăţii răsăritene, se considerau şi îşi spuneau romani, iar  ţara lor era Romania, sau  Pământul roman. Denumirea aceasta va fi preluată şi de veneţieni, de turcii selgiucizi (care-şi numeau statul „Sultanului Rum”) şi de către otomani (care i-au zis „Remelia” uneia dintre provinciile balcanice ale Imperiului).

Sultanii s-au considerat urmaşi ai împăraţilor bizantini. Mehmed al II-lea,cuceritorul Constantinopolului, şi-a întocmit chiar o falsă genealogie, prin care se dorea socotit un descendent al basileilor.

         Locuitorii Imperiului nu s-au considerat niciodatăgreci sau eleni, şi au apreciat că aceste denumiri au o puternică nuanţăpeiorativă, întrucât trimiteau la un trecut păgân. Suveranii se considerau urmaşii împăraţilor romani, ale căror atribuţii le-au preluat, conferindu-le un sens creştin. Totodată puterea supremă în stat şi-a asumat tradiţia orientală hieratismului, ceea cea conferit monarhiei bizantine un statut cu totul deosebit.

O caracteristicăa vieţii bizantine a fost convergenţa spre Constantinopol. Edificat din iniţiativa împăratului eponim Constantin cel Mare, acest oraş a fost inaugurat la 11 mai 330. Construcţiile, noul palat imperial, forumul, bisericilor, zidurile oraşului au fost astfel orientate încât noua reşedinţăsăfie identicăcu cea veche. De altfel, Constantinopolul a şi fost numit „Noua Romă” sau „A doua Romă”, denumire care s-a instalat din anul 381, când funcţiile oraşului au crescut. Aşezat la răspântia continentelor, la întâlnirea marilor drumuri comerciale, Constantinopolul „valora singur cât un imperiu”. Nu întâmplător el era supranumit „Împărăteasa”, „Oraşul care domneşte”, „Oraşul oraşelor” sau, simplu, „Oraşul”. Pentru bizantini expresia „merge la oraş” însemna „merge la Constantinopol”. Noul nume al oraşului, Istanbul, de origine grecească, avea acelaşi sens („<merge> la oraş”). Întreaga viaţă bizantină polariza spre Constantinopol. Din perspectivă etnică, principala caracteristică în Imperiul Roman de Răsărit (care s-a numit mai târziu Bizantin) a fost convergenţa treptatăspre elementul grecesc. Faptul acesta îşi are explicaţia sa.

 Prin pierderile teritoriale suferite de-a lungul timpului, Bizanţul s-a redus tot mai mult la părţile sale balcanice, în primul rând la acelea de limbă grecească.

Istoria bizantinăeste o istorie de sinteză.  Elementul roman al formei politice şi juridice, conţinutul grecesc al populaţiei, limbii şi  culturii,  ambele într-o osmoză realizată de creştinismul devenit ideologie de stat, iar tot acest aliaj presărat cu farmecul oriental al monarhului divin, iată factorii sintezei bizantine. La elementul roman, grecesc şi oriental trebuie să se adauge influenţele occidentale venite prin cruciade, prin veneţieni  şi genovezi, prin crearea Imperiului Latin de laConstantinopol (1204) şi a altor regate şi despotate latine de pe teritoriul Bizanţului.

 Imperiul Bizantin a fost un factor de transmisieîntre Europa şi Asia, o „punte” de circulaţie a valorilor materiale şi spirituale între Europa şi Orient. Acest rol a durat pânăîn sec. al X-lea, când Bizanţul începe să se simtă ca o lume aparte, deosebită atât de cea apuseană, cât şi de aceea răsăriteană.

Istoria Bizantului, Ion Toderascu si Bogdan Petru Maleon

Vă prezentăm un film documentar, realizat de istoricul Simon Sebag Montefiore, despre istoria Imperiului Bizantin si in special despre evolutia orasului Constantinopol, care a purtat denumiri diferite: Bizantion, Constantinopol si Istanbul. Daca filmul nu porneste dati refresh la pagina pana cand va apare butonul de pornire.

Cea mai mare bogatie este omul

Vă prezentăm, spre vizionare, filmul documentar ”Casa binecuvântată”, un film cu și despre părintele Vasile Mihoc, tată a 13 copii și profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu.

Ce naște din antipatia verișorilor

Pentru familia regală britanică Primul Război Mondial a fost, sau cel puțin a început, ca un fel de afacere de familie, scrie o ziaristă de la ziarul The Daily Mail. Dacă este să dăm crezare noului film documentar Verii Regali în Război, rădăcinile Primului Război Mondial pot fi considerate, parțial, relațiile încurcate dintre monarhii britanici și rudele lor. Kaiserul Wilhelm al II-lea era vărul regelui englez George al V-lea și al țarului rus Nicolae al II-lea. Mama lui, Victoria, era englezoaică.

În film se relatează cum anume ostilitatea nutrită de tânărul Wilhelm față de părinți și de tot ce era britanic în ascendența sa a atras după sine declanșarea războiului. Regina Victoria (1819-1901) s-a căsătorit cu vărul ei primar din partea mamei Albert de Saxa Coburg Gotha, la 10 februarie 1840, dintr-o mare dragoste. Cuplul a avut nouă copii, mulți dintre ei căsătorindu-se cu membrii ai unor case regale din Europa. Din aceste căsătorii au rezultat, printre alții, kaiserul Wilhelm al II-lea al Germaniei, regina Maud a Norvegiei, regina Maria a României.

O fiică a reginei Victoria, și ea Victoria, s-a căsătorit, tot din pasiune, cu prințul Friedrich, viitorul Frederic al III-lea, iar kaiserul, născut în 1859, a fost fiul lor și i-a succedat la tron tatălui în 1888. La naștere copilul a fost marcat de o traumă și a rămas pe toată viața cu un braț paralizat. Mama a suferit enorm și adesea în scrisorile personale recunoștea că tot ce-și dorea de la viață era ”să nască un copil pe deplin sănătos, un copil ca toți copiii”. Victoria a încercat să-și iubească fiul, cu dragostea unei mame bune, dar, uitându-se la el, nu putea să-și reprime gândul că el avea un handicap, scrie cercetătoarea britanică Karina Urbach.

Cât despre verișorii lui Wilhelm, Nicky și Georgie, ei au crescut adorați de mame, ambele prințese daneze, surori între ele. Și ambele au insuflat copiilor lor neîncrederea în prusaci și mai târziu în nemți. În primul rând erau nemulțumite și iritate de faptul că, în 1864, Germania, cu mâna cancelarului Otto von Bismarck, anexase o posesiune daneză, Schleswig – Holstein. Nicolae și George au fost foarte buni prieteni în copilărie. Iar Wilhelm avea unele comportări cel puțin stranii: la vârsta adolescenței îi scria mamei lui scrisori aproape erotice, la care aceasta răspundea numai cu subiecte cantonate în artă și politică și, astfel, cu timpul, relațiile dintre mamă și fiu s-au deteriorat tot mai mult, se menționează în publicația britanică.

Iar când Wilhelm a ocupat tronul, unchiul lui, Edward, fratele mamei lui, a fost de-a dreptul șocat de atitudinea băiatului față de sora lui. Ca o consecință aproape logică, au avut de suferit și relațiile dintre verișori, apoi dintre țările lor. Regina Victoria, pe care o diviniza și ingratul de Wilhelm, a încercat să apropie verișorii între ei, dar după moartea ei, în 1901, Europa a început să se pregătească de război. Și astfel Nicky și Georgie s-au trezit de o parte a liniei frontului, iar Wilhelm de cealaltă.

Text apărut  în revista ”Magazin istoric”, august 2014, p. 88.

Ierusalim - orașul celor trei religii

Ierusalimul este probabil cel mai faimos oras al lumii. Cele trei mari religii monoteiste îl socotesc sacru și aici au loc necontenite pelerinaje.

 Evrei, creștini și musulmani sosesc în tot timpul anului la Ierusalim pentru a-și aduce tributul de credință unui loc încărcat de istorie cu semnificații al căror înțeles e descifrat de cărțile sfinte ale omenirii. Ierusalimul are puțin peste 700 000 de locuitori și este cel mai mare oraș din Israel. Dar, într-un sens mai larg, se poate spune că aparține omenirii întregi. În partea de răsărit a orașului se află Muntele Măslinilor, iar vechea cetate e înconjurată de trei văi adânci, care se unesc în Valea Siloam, în apropiere de fantana Bir Eyyub. Sunt locuri al caror nume apare de nenumarate ori în Vechiul si Noul Testament. Simpla lor mentionare evoca deja fapte miraculoase si povesti biblice. Sub acest nume, orasul e cunoscut cu mult înainte de aparitia religiilor crestina si musulmana, înca din mileniul al III-lea înainte de Hristos. In zilele noastre, Ierusalimul e si un formidabil loc de “pelerinaj turistic”. Aceasta multumita monumentelor sale vechi si unei industrii turistice foarte bine pusa la punct. Nu trebuie sa fii un om evlavios pentru a fi impresionat de cele vazute aici. Nicaieri în lume nu exista o mai mare bogatie culturala si istorica, adunata pe un loc atat de mic, sub un soare atat de arid si de putin prietenos. Natura e stearpa, istoria e zbuciumata. Si totusi Ierusalimul e locul de unde a inceput crearea lumii.

CAPITALA REGELUI DAVID Ierusalimul e asezat pe dealurile lui Iuda. Se afla la 50 de kilometri de Mediterana si la 30 de kilometri de Marea Moarta, celebrul lac sarat al Vechiului Testament, locul în apropierea caruia au fost descoperite manuscrisele esenienilor. In partea de rasarit a orasului se afla Muntele Maslinilor, iar vechea cetate e înconjurata de trei vai adanci, care se unesc în Valea Siloam, în apropiere de fantana Bir Eyyub. Sunt locuri al caror nume apare de nenumarate ori în Vechiul si Noul Testament. Simpla lor mentionare evoca deja fapte miraculoase si povesti biblice.

Muntele Templului, pe care se înalta auriul Dom al Stancii, este sacru pentru toate cele trei religii monoteiste. Cand poporul lui Israel a ajuns în tara promisa de Dumnezeu, orasul era locuit de cananiti, avea deja cateva sute de ani de istorie si nu a putut fi cucerit datorita pozitiei sale strategice. Abia in vremea domniei regelui David, Ierusalimul devine capitala statului evreu. David aduce aici Chivotul Legamantului. De atunci si pana astazi, Ierusalimul e numit Cetatea Sfanta. Un element important al traditiei evreiesti este painea. Aceasta face parte din ritualul de nunta evreiesc. O felie de paine este rupta deasupra capului miresei atunci cand pere­chea intra in Yehud (camera in care mirii sunt pentru prima data singuri.)

Vechiul oras este si astazi înconjurat de ziduri si este împartit în patru cartiere: evre­esc, crestin, armean si musulman. Sapte sunt portile de intrare prin care se patrunde în cetate si acestea reprezinta un obiectiv turistic în sine. Toate poarta mai multe nume, datorita faptului ca fiecare cult religios foloseste nume care trimit la propria traditie. Zidurile cetatii au fost refacute în repetate randuri, cele de acum, impresionante si bine conservate, au fost ridicate în timpul ocupatiei otomane. In interiorul acestor ziduri, ridicate de otomani în secolul al XVI-lea, se afla principalele locuri de cult ale celor trei mari religii monoteiste: Zidul Plangerii, Muntele Templului, Biserica Sfantului Mormant, Moscheea Al Aqsa. Mai multe circuite turistice clasice cuprind monumentele din perimetrul Orasului Vechi. In zilele de sambata, primaria orasului ofera gratuit ghidaj pentru aceste circuite.

CATEVA TRASEE TURISTICE IN ORASUL VECHI. De la Turnul lui Tancred la Biserica Sfantului Mormant. Traseul dureaza cel putin trei ore si cuprinde locuri de o uluitoare frumusete si încarcatura istorica. Atentie, se cade se fiti imbracati decent, pe cat posibil modest, sa nu faceti abuz de o vestimentatie prea sumara sau prea comoda, pentru ca mai multe locuri sfinte si lacase de cult sunt cuprinse în acest circuit. Traseul reface etapele patrunderii cavalerilor cruciati in Cetatea Ierusalimului. Veti afla cum au reconstruit cavalerii cruciati orasul, dupa ce, pentru a-l cuceri, l-au trecut prin foc si sabie. Veti afla care erau vechile ordine ce si-au stabilit centrul aici si ce secrete pazeau ele. Veti afla cum si-a schimbat de-a lungul timpului arhitectura cea mai sfanta dintre bisericile crestine. Si veti pasi pe locul unde, potrivit traditiei, a fost înmormantat Adam. De la Biserica Sfantului Mormant pana în cartierul armenesc. Traseul dureaza, de asemenea, cel putin trei ore. Si aici veti avea nevoie de o vestimentatie adecvata. Principalele monumente ale acestui traseu sunt biserica Sfantului Evanghelist Marcu si mormantul lui David. Alte cateva lacase de cult, apartinand unor confesiuni ortodoxe foarte vechi, armenilor, dar si sirienilor, ofera o formidabila calatorie în disputele teologice din zorii epocii crestine. Armenii s-au stabilit de timpuriu in aceste locuri – în secolul VII existau mai bine de 70 de manastiri armene in Tara Sfanta. Unii au sosit aici fugind din Anatolia, ca urmare a prigoanei turce, si au pastrat traditii vechi. Sunt celebri pentru ceramica produsa manual. Veti vedea numeroase magazine de ceramica în cartierul armenesc. Biserica Sf. Ioan se afla în inima satului Einkerem. Aici se spune ca s-a nascut Ioan Botezatorul. O multime de picturi murale uriase au ca tema taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul. Un alt traseu clasic al Ierusalimului începe la poarta Damascului si cuprinde monumentele pagane ale orasului, datand în principal din perioada ocupatiei romane. De la poarta Jaffa pana în cartierul evreiesc e poate traseul cel mai lung, dar el se intersecteaza cu traseele anterioare si multe dintre locurile vizitate sunt comune. Un traseu de aproximativ doua ore porneste de la Poarta Leilor si parcurge Via Dolorosa. Sunt paisprezece opriri pe traseu, asa cum s-a intamplat pe drumul parcurs de Iisus Hristos…

LOCUL DE UNDE A INCEPUT CREAREA LUMII. Bisericile, manastirile, templele, sinagogile si moscheile din Ierusalim sunt numeroase. E greu de facut o alegere, lasati-va pur si simplu purtati de pasi catre locurile care va cheama prin spiritualitatea lor. Locul cel mai venerat de catre lumea crestina e Biserica Sfantului Mor­mant. In anul 324, Elena, mama îm­paratului Constantin, descopera îngropata în acest loc crucea rastignirii lui Iisus si, doi ani mai tarziu, împaratul Constantin începe ridicarea bisericii. Va fi distrusa de persi, refacuta de cruciati. In interiorul bisericii se afla mai multe capele ortodoxe, armene si catolice. Mormantul lui Iisus e o capela greceasca. Din aprilie si pana în septembrie, biserica e deschisa între orele 5 si 21. In restul anului, e deschisa între orele 4 si 19. Un orar strict reglementeaza succesiunea serviciilor religioase ale ortodocsilor, catolicilor si armenilor în biserica. Impresionanta e desigur slujba de Pasti. A ramas pana astazi un mister aprinderea luminii în timpul slujbei grecesti de Inviere, cand torta tinuta de preotul oficiant pare sa se aprinda singura din chiar locul mormantului lui Iisus. In varful muntelui se afla piatra de unde, potrivit traditiei evreiesti, a inceput crearea lumii. Se crede, de asemenea, ca aici se afla stanca pe care Avraam a vrut sa-si sacrifice fiul, pe Isaac. Muntele e si locul din care Mohamed s-a ridicat la cer, unde i-a intalnit pe cei sase oameni importanti (printre care Adam, Abraham si Iisus). Domul stancii nu e o moschee, asa cum se crede de obicei. Locul e sacru pentru traditia musulmana, al treilea ca importanta dupa Mecca si Medina. Constructia domului a inceput in anul 688, dar domul, initial acoperit cu placi de aur, a fost distrus in repetate randuri si refacut de fiecare data. E probabil cel mai spectaculos monument al Ierusalimului, vizibil de la mare distanta. In apropiere se afla moscheea El-Aqsa, una dintre cele mai importante ale Islamului. Actuala infatisare dateaza in mare parte din secolul al XIV-lea, iar constructia ei este atribuita califului Omar.

 MUZEE FRUMOASE SI IMPRESIONANTE Cateva muzee dintre cele multe ale Ierusalimului merita atentia dumneavoastra în mod special. Muzeul de Arheologie Rockefeller e unul dintre cele mai cunoscute ale lumii, aici sunt pastrate cateva dintre celebrele manuscrise de la Marea Moarta. Colectiile sale de antichitati sunt impresionante iar cladirea muzeului are o arhitectura speciala. Se afla în afara orasului vechi. Muzeul Biblic înfatiseaza Istoria Tarii Sfinte pornind de la datele din Biblie. E un important centru cultural si de studii. Pe langa expozitiile permanente sunt organizate expozitii temporare foarte interesante, multe in colaborare cu Vaticanul. Zidul Plangerii Este cel mai venerat loc de traditia evreiasca. Cunoscut si sub numele de Zidul Vestic, reprezinta singura portiune care s-a pastrat din cel de-al doilea templu, distrus de romani in anul 70. Evreii se roa­ga si plang aici pentru distrugerea templului care, vreme de o mie de ani, a fost centrul lor religios. Mai multe ritualuri sacre se desfasoara în mod obisnuit in preajma Zidului Plangerii. Lunea si joia are loc un ceremonial prin care baietii ajunsi la varsta de 13 ani primesc majoratul, iar vineri seara e celebrata sosirea sabatului. Cel mai important eveniment are loc in ziua de 9 aprilie, cand se comemoreaza distrugerea celor doua temple.