Istoria naturală a lui Pliniu

Învăţatul roman Pliniu cel Bătrân (Caius Plinius Secundus) demonstrează în lucrarea sa Istoria naturală (Historia naturalis) curbura suprafeţei Pământului şi descrie o operaţie de cezariană pe un cadavru. În anul 78 d. Hr. menţionează pentru prima dată utilizarea de maşini de cosit pe terenurile agricole din Gallia.

În cele 37 de volume, savantul prezintă toate manifestările naturale familiare lui. Această istorie naturală este prima lucrare de gen şi tratează domenii precum cosmologia, etnografia, antropologia, zoologia, botanica, medicamentele naturiste, mineralogia, utilizarea metalelor şi a pietrelor, în special în artă.

În dorinţa de a obţine o descriere completă a naturii, Pliniu câteodată divaghează. Învăţatul porneşte de la descrierea metalelor de pe inelele romane, tratează emblemele nobiliare şi, la final, prezintă ordinul cavalerilor romani. În mod similar, descrierea botanicii include întreaga agricultură.

Opera lui Pliniu are consecinţe de durată. Cunoştinţele sale de medicină naturistă influenţează cele mai îndrăgite cărţi dedicate plantelor din secolele XV – XVI. Descrierile sale consacrate artei oferă arheologiei informaţii relevante până astăzi despre originea sculpturilor şi a clădirilor romane. Deşi Pliniu, născut în anul 23 d. Hr., a călătorit foarte mult în timpul serviciului său militar şi îi sunt cunoscute personal multe dintre fenomenele naturale prezentate, el preia numeroase informaţii şi de la alţi autori. În total, el menţionează circa 470 de surse bibliografice. Jumătate dintre acestea sunt originare din spaţiul grecesc. În Historia naturalis se consemnează reţeta contra cariilor a medicului Scribonius Largus. Recomandarea sa contra inflamării dinţilor este o combinaţie antică de pastă de dinţi amestecată cu oţet, sare, miere şi sticlă pisată foarte mărunt.

Sursa: Cronica ilustrată a omenirii, Editura Litera, Bucureşti, 2011.